Numai ce vreau...

Dacă zic NU mult prea devreme, nu pierd nimic mult prea tîrziu… dacă ucid prematur, e util si artistic dintr-o anumită perspectivă….a inutilului tardiv…….
Am zis la DA-uri care mi-au împovărat mintea şi spiritul, pînă cînd am ajuns să port matricolă cu sloganul “fac numai ce vreau eu, numai ce-mi place mie” .
Am aşteptat toate formele de simţămînt de la ei şi simţind că nu vin…eu tot am aşteptat …încă o zi….şi încă o zi. Ca un copil optimist cu zîmbet adevărat pe faţă şi în fiinţă …am aşteptat chiar dacă intuiţia mea funcţiona perfect din prima clipă.
Iar ei au dat şi n-au dat atenţie…aşa cum fac chiar şi cu propria lor viaţă. De fiecare dată am aşteptat în faţa uşii lor, fără să bat zgomotos sau să strig….pînă cînd mi-au îngheţat mîinile şi picioarele... şi plecam strîngînd haina dezamăgirii pe trup, cu nasul roşu si ochii curgînd de atîta ger…..Sunt ani şi ei nu uită că am fost în faţa uşii lor…..ce uită ei, este că eu am plecat cu sufletul îngheţat de incapacitatea lor de a iubi, a înţelege, a împărtăşi, a îmbrăţişa, a mîngîia………a trăi cu toată fiinţa. Nu-i mai vreau, nici alţii nu mai caut…trec pe la uşi atît cît mîinile şi picioarele mele rămîn calde….şi plec …şi fac numai ce vreau şi numai ce-mi place.

Feb.

Mariza - Loucura
Asculta mai multe audio Muzica »

"Nebunia este introducerea speranţei în logică. Măreţia voluptăţii purcede din pierderea minţii. De n-am simţi că înnebunim, sexualitatea ar fi o murdărie şi un păcat."

Eu

Toamna povesteşte...

E toamnă, cum nu a mai fost alta. Poveştile acestei toamne sunt altfel, mi-a vorbit despre toată lumea fără rezerve, mi-a spus că şi eu sunt altfel. A ajuns la capitolul în care aflu că acum trebuie să fie greu, ca mai tîrziu să fie bine. Şi cu cît e greul mai covîrşitor acum, să mă pregătesc pentru un bine pe măsură… Sunt în pauză, un moment fără nici-o consistenţă, de parcă nici nu ar trebui să iau în seama vreo clipă….căci aştept să se termine ceva ca să îmi continui cursul firesc, cel ce ştiu eu că ar trebui să fie. Suspendată în timp…fără mişcare, fără părere…doar să aştept. O vreme, o pauză. Un hamac luxos ţesut într-o clipă magică de un păianjen cu ochelari şi joben, ajutat de 7 păienjeniţe isteţe, toate nevestele lui credincioase în toate cele…mă rog…a doua dintre ele, acum vreo 3 toamne în urmă, s-a simţit neglijată şi s-a montat cu alt păianjen astrolog… Şi-n hamacul cel bizar îmi legăn eu dilemele…Cîteodată cobor cu picioarele pe unde umbă toată lumea şi mă prefac că socializarea îmi face bine, hrănesc trupul cu ce doreşte, dar a doua zi mă simt şi mai singură…
Simţiri de mult adormite s-au trezit violent şi mă împing spre iad pe drumul acela…ştiţi, cel cu intenţii bune. Bine că e pauză….şi nimic nu face parte din realitate…
Pe uşile familiare mie, am găsit plăcuţe nou făcute la vreo ciocănitoare pricepută, cu mesajul : avem si noi vieţile noastre, nu avem timp pentru tine. Mă urc în hamacul meu şi mă legăn…cu un picior leneş atîrnat în gol…îmi fac planuri să nu amorţesc, singură, o vreme. A promis că o să fie bine…că o să treacă repede…dă-mi realitatea înapoi, te rog.

Expozitie

Locul 5 mondial, locul 4 european, locul 1 national, cele mai bune rezultate ale Romaniei...MILADY...

Milady, Erick, Emma, 5

Se întîmplă uneori, să atingi şi să obţii; se întîmplă să cîştigi de unul singur sau în echipă. Milady este fiica lui Erick, nepoata Emmei şi verişoara lui 5, iar prin venele lor curge dragostea mea.

Erick şi Emma

Frumos

solomon burke - cry to me
Asculta mai multe audio Muzica »