Rămăşiţe

Mă doare-n surdină şi-n pori
şi leac nu găsesc nici în vânt,
furtuna târzie din zori
mi-alunecă-n sânge şi-n gând.

Închide-te rană şi taci!
Îmi urli în ochi şi în tâmplă.
E noapte şi nu-i nici-un vraci,
Să spele, să coasă...să plângă.

Iar timpul se vrea trădător;
rugasem să-nvingă trecutul,
dar plânge şi zace-n decor
prea slab ca să stingă păcatul.

Şi e sminteală putredă-n tot,
şi vorbele-s mute şi moarte,
să dorm şi să uit nu mai pot,
căci vântul mă-ncinge cu şoapte.