Invidia e boală grea…

Invidia e boală grea…
Aşa arată un fragment dintr-o minte chinuită, afectată de invidie şi gelozie, ajutată de complexe si frustrări.

"Te urăsc visceral pentru că eşti frumoasă, nonşalantă şi karismatică şi cînd intri în camera în care mă aflu şi eu, îi dai pe toţi cu cracii în sus, eu dispar, toţi dispar în faţa farmecului tău devastator. Toţi sunt pierduţi în rîsul tău, şi-n poveştile pe care le spui cu patos, toţi rîd la glumele tale, la semnul tău …la gestul tău. Te urăsc că văd cum eşti iubită, admirată…că ai o forţă de a-i cîştiga pe toţi…că-i marchezi…că eşti puternică…că rîzi…că nu pot să te ating…că nu pot să te ucid , să nu mai fi, să însemn şi eu ceva, orice. Nu am curaj să mă uit în ochii tăi, pot doar să te bîrfesc, să spun lucruri despre tine care , cred eu că te-ar rănii…cred că dacă m-aş afla în faţa ta să-ţi dau socoteală , ar plezni inima în mine…nu înţeleg de ce, în ciuda mizeriilor care le spun despre tine, nimeni nu are curaj să te înfrunte, nu înţeleg de ce toţi cedează cînd vorbeşti tu atît de argumentat…înnebunesc că ai discurs, că ai temele făcute, că eşti intangibilă…De ce eşti tu frumoasă şi eu nu? De ce eşti tu dezinvoltă şi eu complexată , frustrată? De ce simt că mă sugrumă invidia, gelozia şi totul îmi otraveşte viaţa şi aerul şi nu mai pot….
Te urăsc pentru că eşti ……şi doar prin asta mă faci să mă simt insignifiantă…şi nesigură…şi disperată…şi plîng şi fac pe victima…mă tăvălesc pe jos de nervi şi de furie …şi caut orice doar să te rănesc …chiar dacă mi-ai spus că nimic nu te poate atinge fiindcă eşti prea puternică…vreau să te distrug…vreau să şterg trecut şi tot…îmi faci rău , te porţi urît cu mine chiar dacă nici nu te văd…îţi simt mirosul şi prezenţa chiar dacă nu te las să te apropii…nu te mai suport……."

Şi ca ea sunt mulţi care-ţi irosesc viaţa astfel.......