Baby is crying

Ştiu…câteodată e greu, e părere atroce că e rău, e pustiu şi gol şi nimic în cale…sunt voci pe care nu le auzi şi toată floarea cea vestită a inventatorilor şi a oamenilor de ştiinţă nu a fost în stare să creeze aparatul care să te scoată din starea ta, de rahat…Pot 10 pictori să atingă pânza de dragul tău, pot 10 furtuni să tăvălească natura tot de dragul tău….pot să se întâmple 10 minuni de-odată chiar sub ochii tăi…ce nevoie ai? Umbli năuc şi te împiedici de propriile tale lacrimi şi corpul ţi-e greu că de-abia îl mai târăşti, mănânci numai prostii şi nu îţi pasă, arăţi ca dracu şi ce dacă… Şi nu cumva să sufle cineva ceva spre tine…Şi lacrimi sărate se înnoadă sub bărbie, ochii sunt verzi de cât au plâns şi de cât mai au încă ; nu e de ajuns, mai trebuie, să se cureţe bine, să se ducă tot…aşa zic ei, cu timpul trece, e nevoie de timp…căci până la “o” urmă totul va fi bine …zice FIRMA, şi zice bine…