Poezie pe hârtie...

Scaldă-mi ochii-n flori de tei
În descântec pastelat,
Să-i deochi fatal pe zei
Când e cerul înstelat.

Fă-mă flacără de noapte,
Lacrimă de sine,
Să-ţi dau viaţa mea în şoapte,
Azi şi ieri şi mâine.

Picură-mi în sânge focul
Şi o lună plină,
Ca să îţi preschimb sorocul
Într-o stea divină.

Lasă-mă să-ţi mângâi chipul
Cu o adiere,
Prin fereastra-ţi unde timpul
E ca o părere.

***

N-am fost eu acea nălucă
Ieri pe înserat,
Era gându-mi să-ţi aducă
Basm neterminat…

Te-am răpus într-o secundă
Cu şoaptă de jar,
Ţi-am dat şansă muribundă,
Iartă-mă în dar…

Să dezmierzi păr de nebună
Nu îţi este dat,
Fă-mi o vrajă-n semilună
Şi rămâi damnat….

***

- Ce ai făcut cu acea iubire?
- Am ars-o-n foc şi în durere.
- Şi s-a stins lin şi în tăcere?
- S-a zvârcolit îngrozitor ca într-un dans de iele,
s-a zdruncinat pământ şi cer în urlete rebele.

- Să pui cenuşa de iubire
în cupă rară de argint,
să-i fac descântec într-o vineri,
pe ape limpezi şi în gând…….