luni, 26 mai 2008

Intervenţie chirurgicală

Să ne extirpăm unul din celălalt, s-o facem steril şi dintr-o dată, tu operează cu un bisturiu ascuţit numit tăcere, eu o să mă ajut de un cleşte să-mi smulg limba ca să tac.
Să “curăţăm” zona de clipele perfecte, de poveştile cu vise, de noi doi, amăndoi.
Toarnă spirtul uitării, anesteziază cu linişte şi respingere… taie adânc să moară tot ce a fost.
Soră, tamponează lacrima, încă, încă…
Mânuşile de cauciuc or să ne protejeze de “atingerile acelea”, halatele singurătăţii să ne amintească mereu pe ce coridor nu mai avem voie să păşim… urletele celorlalţi suferinzi să ne alunge amintirile… E o operaţie lungă…efectele afrodisiacelor s-au dus…doareeeeeee…
Doctore, ai emoţii? Mi-ai tăiat pieptul şi sângele ţâşneşte violent iar inima ce-o ţii în palmă te iubeşte încă, te roagă…
Te ajut să faci asta… te ajut căci am la tâmplă o armă rece, refuzul tău de a mă accepta oricum.
În ce băgăm acum cuţite şi foarfece ascuţite? …măcar să ni se fi părut pentru o secundă că-i totul inutil , nepotrivit , patetic… imperfect.
Ne ajutăm de instrumentele astea metalice să ucidem realitatea…ce facem cu dorinţa, cu dorul… cu mine care-s mai predispusă la tot? Tu eşti nebun…eşti crud…
Mai bine te abandonez în mijlocul masacrului…rămâi tu să pui copci şi bandaje la răni, eu o să mai păstrez ceva în mine, aşa sunt eu, mai sentimentală…
Soră, adu căruţul să mă scoţi încă în viaţă… du-mă la reanimare, căci a fost prea frumos ca să uit. Şi bagă în perfuziile alea filmul cu el…măcar aşa să îl mai am prin vene.
Încuie uşa în urma ta şi dă-i cheia doar lui… eu îl aştept aici, veşnic…
Când o să înţeleagă că aleargă după himera supremă, că e într-o căutare ce-i va lua minţile…când o să înţeleagă că tânjeşte să se aşeze în rândul interminabil unde toţi stau prostiţi, doi câte doi, ţinându-se de mână, resemnaţi, toleranţi sau iritaţi, îndreptându-se muţi sau bălăcărindu-se, în acelaţi ritm, într-aceeaşi direcţie, spre imensa şi unica clădire care toacă inevitabil şi iremediabil “zona de clipe perfecte”şi-n milioanele-i de camere toţi se înşeală şi se mint, se trădează, se înjură…. când o să înţeleagă toate astea, poate va apăsa clanţa salonului în care îl aştept eu…
Soră…taie-mi părul şi stinge lumina… începe filmul…

Niciun comentariu: