Aşa eşti tu, nu altfel...

Zile pline… urci în maşină cu somnul în vene şi gândurile anesteziate şi pleci după zvonuri, după cai verzi lăudaţi, desmierdaţi. Oamenii sunt nişte monştrii, nu i-ai mai văzut de mult parcă, şi-ţi par diformi şi groteşti. Ce scot pe gură e o mocirlă fără maluri. Îţi doreşti o mitralieră chiar şi second hand, ruginită şi rusească…numai să funcţioneze… Cu ea să stârpeşti de la rădăcină până la mugur toată ciulinimea care-ţi zgârâie retina şi auzul. Aştepţi să intri undeva unde parcă ţi-e interzis… E curiozitate, e obsesie, indiferenţă. În jur, viermi primitivi… şi te intrebi ce dracu vrei tu de fapt. Un val de somn te anunţă că ai aşteptat în van şi pleci fără să vezi măcar pentru ce ai aşteptat… Ajungi la concluzia că nu ţi-era scris să faci lucrul ăla… şi uiţi.
Cineva care “mereu are dreptate” râde pe săturate că doar ţi-a zis să nu te duci şi tu n-ai ascultat… Şi ce dacă? Insomnia ţi-a înnegrit ochii… şi ai uitat cele 572,3 lucruri pe care trebuia să le rezolvi tot azi… Măcar pâine să cumperi. Repetă până la magazin să nu creadă paparudele alea, care flencăne tot timpul în timp ce se răstesc la clienţi, că te-ai senilizat iremediabil. 4 pâini, 4 lămâi, un ciclu de somn şi un gând genial… Cât costă?
Şi azi nu mai mergi la sală să îţi lucrezi braţele şi pieptul că eşti epuizat. Mâine, mai bine… Ce stare de nevroză! Îl prinzi pe cel mai nevinovat dintre toţi, care nu vrea decât să te invite să socializezi, şi-i scuipi pe ochi şi pe oriunde veninul ce îţi dă pe afară… ”Atâta vreme cât o să cred că ăla e un porc şi aia o terminată, iar cea cu care ieşi o frustrată şi o ipocrită, rămân să citesc”. Na… că ai fost adevărat… Şi leagă-ţi carnetul de gât… avalanşa de idei te chinuie continuu… nu te pierde, nu te irosi şi nu dispera, aşa eşti tu, nu altfel…