Foaie de varză

Azi efortul făcut la sala de sport ţi-a împins trupul în braţele tentaţiilor naturale…Opreşti într-o “piaţă elegantă”, hainele tale sunt rupte din filme pentru cei ce vând acolo marfă cam ofilită… te rătăceşti printre tarabe…vrei verde, roşu, galben…crud şi zemos…te opreşti aiurea şi sub privirea ta răsare o fiinţă ce nu crezi că a fost conştientă că a trăit vreodată… În creştetul femeii tronează, importantă şi cu siguranţă binefăcătoare, o frunză de varză miraculoasă. Întrebi inutil dacă marfa este iute, ea îţi îndeasă în gură o ridiche prea mare şi zice că tot ce are este ecologic... mesteci ridichea crunt de iute, o laşi să alunece în stomacul tău sensibil şi usturimea te anunţă că s-a supărat pe tine pentru o vreme… Îi dai doi lei pe ridichile ucigaşe sau mai degrabă pe lecţia de estetică, căci femeia, ce nu a trăit vreodată cu adevărat, te-a învăţat azi că natura te îmbracă şi te scoate în evidenţă oricine a-i fi. Cu frunza de varză pe retină şi o stare de amuzament, pleci împăcat, treci prin chinul de a te urca cu toate în maşină, căci pungile vor să cadă, cheile se încurcă prin buzunare… bagă banii, vezi ce faci cu telefonul…off prea multe accesorii… niciodată nu ţi-a plăcut să porţi geantă şi nici de-ar fi să le ţii pe toate atârnate de degete, tot nu o să porţi…Tot farmecul foii de varză se risipeşte când în cale îţi ies două echipaje de poliţie care fac inevitabil, indiscutabil, iremediabil demonstraţia faimei ce o deţin. Eşti prea scârbit de ei şi de cine i-a inventat aşa şi le-a dat drumu pe stradă… înjuri prea evident, şi un copil de 2 ani ar fi reprodus, citind pe buzele tale,“urările”… şi-ţi aduci aminte de mitralieră…dacă ar fi ridichile gloanţe, că iuţi erau, să-i usture şi pe ei… creierul. I-ai sfidat, gata, du-te-n frunza ta de varză şi hrăneşte-ţi ţesutul şi spiritul natural…