Scurt şi la obiect

Am despuiat-o de măşti, i-am recoltat lacrima şi am făcut analiza tuturor crizelor de tristeţe care îi devastează mintea, i-am ignorat râsul de copil, lumina din privire, înfăţişarea, poveştile…şi am aflat că dincolo de ele e furtună violentă, vulcan încins, muniţie periculoasă ce stă să izbucnească… Aşa că nu-i mai aprindeţi chibrituri zeflemitoare în faţă… de genul : “ce motive de tristeţe sau nemulţumire are o bunăciune ca tine şi enervant de deşteaptă, pe deasupra?… eu şi încă un milion ţi-am scrie poezie cu limba pe cur…”
Dacă pielea ei ar deborda de venin şi otravă, v-ar lăsa să vă contaminaţi şi ar privi cum toate frigurile pământului vă scutură şi vă curmă virulent, v-ar aduna cenuşa şi ar arunca-o într-o betonieră… să împietriţi pentru totdeauna, voi şi poezia voastră perversă…
Căci a înnebunit de mult… şi de ziua ei şi-ar dori vreun milion de gloanţe să le graveze cu numele voastre…